Portretistica lui Medrea este dominata de scrupulul obiectivitatii. Artistul isi scruteaza modelele de la o anume distanta, preferānd sa surprinda trasaturile stabile ale unei personalitati si mai putin starile sufletesti tranzitorii. Portretele sale au concizia unor definitii.
© Editura Meridiane
In portretul lui Barbu Stefanescu Delavrancea (1958-1918, scriitor si om politic romān), prima sa lucrare instalata in spatiul public bucurestean (Soseaua Kiseleff, 1920), Medrea capteaza fizionomia de o puternica expresivitate a modelului sau, dar este atent si la conditiile impuse de spatiul natural, care pretind forme ample, viguroase.
Cāteva dintre portrete sunt capodopere ale sculpturii portretistice romānesti: portretele colegilor si prietenilor sai - pictorii Marius Bunescu si Ion Theodorescu Sion - datānd amāndoua din 1929, bustul pictorului Gheorghe Petrascu, portretul altui mare prieten al sculptorului, Nicolae Darascu.
© Editura Meridiane
Marius Bunescu
© Editura Meridiane
Ion Theodorescu-Sion
© Editura Meridiane
Gheorghe Petrascu
© Editura Meridiane
Nicolae Darascu
Portretul lui Marius Bunescu exceleaza prin calitatea sa realista. Fizionomia pictorului, care pastrase din ascedenta sa taraneasca un aer frust, tenacitatea si un anume fel de a se comporta direct si loaial, este exact surprinsa in portretul lui Medrea. Detaliul naturalist (mustata, negul de pe nas) este acceptat si integrat cu inteligenta intr-un ansamblu care nu degenereaza in abuz de efecte pitoresti.
© Editura Meridiane
Delicatetea si sensibilitatea "ą fleur de peau" sunt calitatile portretului lui Vasile Popescu (1894-1944), un portret exceptional, in care retraieste personalitatea acestui pictor pe cāt de discret pe atāt de original, unul din prietenii lui Medrea.
© Editura Meridiane
Un remarcabil portret feminin este cel al sculptoritei Elena Serova, prima sotie a sculptorului. Ciudata inexpresivitate si opacitate a privirii, cautate cu buna stiinta, evoca misterul feminitatii.
© Editura Meridiane
In doua rānduri va sculpta Medrea portretul lui Gheorghe Lazar, in 1924 pentru Cluj (lucrarea va fi mutata la Sibiu dupa Dictatul de la Viena), a doua oara in 1938, pentru satul natal al dascalului, Avrig. Primul, mai conventional, mai academic, marturisind admiratie pentru statuia lui Ion Georgescu din Piata Universitatii, dar ramānand la un nivel epigonic, este net depasit ca virtuti artistice de portretul din 1938. Desi lucrarea de la Avrig a fost transpusa in piatra si nu in bronz, calitatile formei configurate prin modelaj s-au pastrat si freamatul materiei sugereaza admirabil psihologia gānditorului.
click pe imagine pentru a vizualiza urmatorul portret
Meniu | Opera